În majoritatea țărilor, generarea de energie nucleară și alte aplicații ale materialelor radioactive au început înainte ca solutiile de depozitare a deșeurilor radioactive rezultate să fie bine dezvoltate. Pe măsură ce deșeurile au apărut, acestea au fost cel mai frecvent depozitate în diferite tipuri de depozite de suprafață și în locuri la care accesul era controlat. Pentru deșeurile radioactive de înaltă activitate și de viață lungă, consensul experților în gestionarea deșeurilor la nivel internațional este că depozitarea geologică de mare adancime este cea mai bună opțiune care ar putea fi disponibilă în viitorul apropiat. Pana in prezent, au fost întâmpinate dificultăți în construcția depozitelor de mare adancime, astfel ca deșeurile continuă să se acumuleze în depozitele intermediare. Pe măsură ce cantitățile de deșeuri radioactive din depozitele intermediare au crescut, a crescut si îngrijorarea cu privire la sustenabilitatea stocării pe termen lung și la implicațiile asociate privind siguranța și securitatea. Este necesara identificarea, dezvoltarea si implementarea de solutii viabile, sustenabile pentru aceasta problema.
In cadrul IOSIN-STDR, pentru stocarea intermediară pe termen mediu sau lung, sunt disponibile urmatoarele depozite:
• Depozitul de deşeuri solide, surse uzate si materiale nucleare, o clădire împărțită în 5 module, având o capacitate totală de depozitare de aproximativ 2160 mc. În acest depozit sunt amenajate zone pentru stocare tampon, stocare pentru dezintegrare, stocarea materialelor nucleare supuse sistemului de garanţii nucleare, precum si stocare pe termen lung a deșeurilor radioactive, surselor uzate si surselor de neutroni care nu îndeplinesc criteriile de acceptanţă pentru depozitare finală, condiționate si necondiționate.
• Depozitul de deșeuri lichide, care include două rezervoare de stocare subterane, fiecare de 300 mc.
• Depozitul de depozitare a deșeurilor radioactive solide (DIDR), fostul Depozit de Stocare a Combustibilului Nuclear Uzat, reautorizat pentru stocarea deșeurilor problematice generate în timpul dezafectării unui reactor nuclear: grafit iradiat din coloana termică si deșeuri de aluminiu activat.
Deşeurile radioactive care nu întrunesc criteriile de acceptare pentru depozitare finală la instalaţia de depozitare finală de tip “aproape de suprafaţă” şi anume surse de neutroni: Pu-Be, Ra-Be, Am-Be, sursele de Ra-226, sursele de Am-241 şi alte deşeuri radioactive considerate problematice (grafit iradiat, aluminiu etc.) sunt depozitate în aceste depozite special amenajate, care asigură securitatea radiologică şi au sisteme complexe de protecţie fizică. Sursele de Ra-226 sunt tratate prin încapsulare asigurând astfel condiţionarea acestora în vederea stocării intermediare pe termen lung în condiţii de securitate radiologică. Deşeurile radioactive problematice aflate în stocare, care necesită studii în vederea găsirii unor soluţii de tratare/depozitare sunt 6 discuri de grafit din coloana termică a reactorului, în total 4700 kg, 1 inel de 2,5 m în diametru, 0,7 m înălțime, 460 kg greutate - foarte activ din vasul miezului reactorului și 39 de butoaie cu deșeuri de aluminiu activat, toate provenite din dezafectarea reactorului nuclear VVR-S.